20181002_155431
20181002_155434
20181002_155437
20181002_155439
20181002_155442
20181002_155448
20181002_155451
20181002_155454
20181002_155458
20181002_155504
20181002_155509
20181002_155533
20181002_155442
20181002_155448
20181002_155451
20181002_155454
Și totuși am mers la Parohie...
Precum vedeți, un dezastru de mizerie; mai am oleacă și termin maldărul asta de mizerie. M-am apucat de-o săptămână; câte-oleacă, iar am stat, ziua-i scurtă... da' o să termin eu, văd eu cum fac, câte-oleacă, că degeaba înnebunesc să stau. Din cauză la oboseală și boală alternez momentele când stau degeaba, când fac treabă.
Să vedeți ce-o fost azi. Azi o să vorbesc pe țărănește pentru că sunt foarte tulburată și nervoasă și obosită. Toată noaptea am avut: crize de epilepsie, insomnie, coșmaruri, vizite malefice... plină... și când în sfârșit mâncasem și eu și am zis că mă odihnesc oleacă, nooo, numa probleme; n-am avut parte să stau nici în pat cum o zis doctorul. Și-o trebuit după aceea... am zis că, lasă, am stat oleacă pe scaun, m-am odihnit oleacă, am zis că măcar pe scaun să stau dacă nu pot să stau în pat... și îmi spune una din surori că are mâna scrântită, să meargă la o femeie din sat să o deie la loc. Și Angelica se duce așa, încet, încet la femeia aceea și chiar i-o găsit mâna oleacă scrântita, da' nu gravă. I-a făcut masaj cu apă și săpun, o dat-o cu cremă pentru scrânteală și o legat-o cu pânză frumoasă, albă, din bumbac, cum avea femeia aceea. Că, am mers și eu cu pânză de-acasă, da' femeia a zis că nu, nu se mai bagă să coase pânza că trebuia să o taie nu știu cum, să o coase și-a zis femeia, a zis că nu se mai descurcă ea acuma și a luat de la dânsa săraca pânza și i-a facut lu' Valentina acolo, o legat-o cum se leagă la mână: umăru', mâna, unu' de altu' umerii... în fine. După aceea, când sa vin... când să vin am mers și prin cimitire, am căutat rudele moarte, să le vad cum arată mormintele că mă gândesc să mă duc când ajunge motocoasă comandată de una din surori. Poate a reuși, poate a fi de-acord al doilea frate, că n-a vrut anu' ista să deie cu coasa că i-o zis mămica că sunt bălării, a rămas pustiu acolo. Au murit și bunicii și unchiu'. E pustiu acolo, nu mai stă nimi acolo. Au niște bălării, niște buruieni cât copacii. Și să mergem să taiem acolo și o să facem frumos și la morminte, da' cât am umblat de până ce-o început criza, oleacă, de epilepsie și o trebuit să plec cât înca mai eram în picioare și s-ajung acasă. Da' uite ia ca la mormintele bunicilor era curat frumos, da' am înțeles că la mormintele unchilor, pe care încă nu i-am găsit, zicea lumea mai demult ca e mizerie... trebuie să întrebăm rudele unde-s mormintele lor că eu n-am mai putut să merg pe la biserică cum îi obiceiu' la noi și nu mai știu unde-s mormintele, nu am mai găsit nici mormintul la care am fost, am uitat unde era și m-am uitat prin preajmă, da' tot nu l-am găsit, dacă nu ardea soarele așa de tare și nu aveam epilepsia asta, oboseala și noaptea cum o fost... mai stăteam, mă uitam la fiecare cruce, că eu am răbdare, că eu scocioresc toate chichițele, nu fug eu de detalii, labirinte de aștia de căutari, am eu și răbdare și nerăbdare, da' nu las o treabă neterminată când e ceva de făcut, văd eu care-i treaba, o fac până la capăt.
Eee, și când am ajuns în dreptul Parohiei să vezi, l-am văzut pe Preotul Paroh și de asta m-am ferit și de asta n-am scăpat. Da' am zis că dacă tot l-am văzut și dacă tot e pe-acasă, ia să termin eu ce-am început, să vorbesc cu el să mă scoată din condica aia cu scrisoare. Da' să vezi că m-o luat la trei păzește cu vorbe de alea oficiale, bine adunate, ordonate, calculate, intelectuale, cum îmi spunea Maica Domnulului că preoții cunosc psihologia umană mai bine decât psihologii și-s și mai interesați să știe exact cum gândește omul ca să stie ce să vorbească, cum să vorbească, cum s-o scoată la capăt, cum s-o sucească, cum s-o învartească ca să pice tot în picioare, că Maica Domnului a zis că și pisica mai cade, da' ei nu cad de-a tumba în fața unei situații oficiale dărăpănate. Știu ei cum să facă să iasă tot ei cu basma curată. Da' eu sunt așa cum îs și mereu mi-a spus Dumnezeu să nu mă chinui să fiu și eu rafinată, diplomată, calculată, să gândesc cuvintele. Să fiu așa cum is. Și eu așa cum îs, cum sînt eu de-o viață, sînt o veșnică agitată, rar să fiu eu liniștită, nu înțeleg lucrurile, toate lucrurile din prima, vocabularul meu pe care îl cunoașteți l-am asimilat în 40 de ani, trebuia să îl am când eram la școală, nu când râdeu toți de mine ca îs proastă bâtă și nu știu ce să fac, cum să fac, când să vorbesc, ce să vorbesc.
Da' pe mine mă înfurie peste măsură când e vorba de nedreptate și știți ce mi-a spus Parohul, ca s-o scurtez, că sigur nu mai țin minte tot ce mi-a zis, poate o să-mi amintesc vreodată, trebuie să mai fac tratamente pentru memorie - și de la oboseală și de la boală am pierderi de memorie și de la traume... în fine, toate adunate acolo la balamuc. Da' măcar n-am ajuns la balamuc, mai știu cum mă cheamă, da' disfuncțională, așa cum zice omul dintr-o săritură că o înnebunit, da' nah, nah. Da' știu cum mă cheamă, unde mă aflu, de băgat cuțitul în oameni nu l-am mai băgat, nu s-a mai repetat, stăpânesc faptul să nu înjunghii pe nimeni oricât de tare sunt nervoasă.
Și să vedeți ce îmi spune Preotul Paroh. Scrisoarea aia pe care am pus-o eu în cutia poștală nu-i destul de concludentă. M-o luat că nici nu am discernământ, că nu-s lucidă, că dacă au venit surorile cu mine înseamnă că ele trebuie să semneze pentru mine, că n-am discernământ. Că cică nu-s suficiente motivele pe care le-am pus în scrisoare că să renunț la religia romano-catolică. Și am zis, eu i-am zis: "Dar persoanele care au renunțat la religia asta, nu au pus tot motivul asta?" cum, că era subiectul în contextul stiți voi, cu molestarea, știți, dar el spunea cuvintele, nu, se ferea tare de cuvantul "molestare", dar eu am înțeles că e vorba de asta, și el a zis că suntem oameni greșitori, că nu știu ce, că ce legătură are faptul cu religia, cu noi oamenii, că toți greșesc, cu nu știu ce și i-am zis că tocmai că preotii au avut discernământ și de asta nu pot să stau cu danșii. Când înfăptuiește Dumnezeu, nu pot să împart cu ei ce zice Dumnezeu că o să înfăptuiască și am zis că e posibil să nu mă credeți, că ziceti că sunt nebună, că cum îs, cum îs acum, dar nu mai contează, așa mi-a zis Dumnezeu, să pun scrisoarea, că dupa aia înfăptuiește. Da' știți ceva, când se înfăptuiește să nu veniți la poarta. Pentru că eu sunt plecată din religie. Și a zis că nu, că trebuie să fac altă scrisoare și îmi explică acolo și am zis eu că nu pot să pun tot scrisoarea asta, că astea-s motivele mele? "Nu, că nu-s motive concludente." Și am zis că acum ce trebuie să fac, să mă interesez de persoanele care au renunțat din motivul asta, să văd cum au făcut ele? A zis că "Nu, nu, nu-s motive concludente". M-o luat... că... și am zis că ahaa, deci asta-i, voi învârtiti cuvintele cum să picați tot voi în picioare, în fine, au fost multe cuvinte, nu mi le amintesc exact pe toate, nu implic surorile să vă spună și ele convorbirea, nu știu ce, nu știu cum, că știți, eu nici nu știu, eu am uitat și cum se schimbă o melodie la calculator și cum se aprinde și cum se închide calculatoru', ce de huiduită am fost cu distrugerea somnului, sunt în al patrulea an, n-am o doză de somn fără coșmaruri. Eu mă trezesc mai obosită decât îs [când mă culc]. Da' am energia pe care o vedeți voi pentru că sunt o mâncăcioasă și nu mănânc la nimereală, caut să îmi adun vitamine, minerale, calciu, magneziu și toate alea. Iau și tratamente naturiste că chimicale nu mai am cum, că își fac numai efecte adverse, nu știu de ce, da' nu îmi mai priesc pastilele și iau numai naturiste. Și iau tratamente naturiste, caut să îmi golesc mintea de probleme, caut să gândesc pozitiv, constructiv, nu mă amăgesc cu zâmbet dacă nu îmi vine să zâmbesc, dacă sunt supărată așa îmi las fața supărată, dacă sunt bucuroasă mă bucur instantaneu, eu nu mă amăgesc. Și caut să depășesc orice, așa-s eu când dau de ceva necunoscut, caut să merg mai departe.
Și el, Preotul, vrea o discuție mai elaborata. Da' eu i-am spus că alternează momentele de muțenie cu alea de vorbire. El m-a luat pe arătură cum că oi fi una din acelea fără discernământ, că nu știu ce... în fine. Da' eu sunt bucuroasă că am apucat măcar o convorbire cu dânsul, că pe-aici ți-i drumul, eu nu mai am treabă, că eu nu mă învârt cu șoșonele, că eu nu-mi acopăr motivele. Dumnezeu mi-a cerut să scriu motivele pentru care eu vreau să renunț la religia asta. Eu chiar asta simt. Eu nu pot să împart cu preoții romano-catolici care au spus pe Altar că "mantuirea omului sta în religia pe care ei o predică și spun una și alta, că, așa..." și când termina cu liturghiile, cu spovezile, cu împartășeniile și alta, dai la futeli și la molestări pe unde apucă și unde n-apucă, cu discernământ, fără discernământ, eu nu pot să îndur așa ceva, pur și simplu eu nu sunt de acord. Nu sunt de acord să mogiolesc Înfăptuirile lui Dumnezeu cu așa ceva. Pur și simplu nu-s de acord. Nu mă interesează, eu acum trebuie, cum să vă spun eu, eu acum trebuie să îmi vad frumos de sănatate, să nu înnebunesc cu adevarat la nivelul de a nu ști cum mă cheamă și unde mă aflu, să nu mă ajungă o criza de epilepsie din aia care îți ia luciditatea, cum am pățit pe 24 mai 2012, că alternau momentele când știam cum mă cheamă și când nu și nici nu știam ce se întâmplă cu mine, că habar nu aveam și am zis că așa ceva eu nu vreau să mai trăiesc. De atunci nu s-a mai repetat așa ceva, da' eu știu că acum am simptomele pe care le aveam înainte de 24 mai 2012. Și acum știu ce tratamente să fac, că eu am întrebat și pe la farmacie, asistente și doctori și oameni obișnuiți și rude și străini și familie, i-am turuit la cap, i-am întrebat de toate chichițele cu sistemul nervos ca să știu ce am de făcut, că eu unele lucruri le înteleg așa, așa mai greu. Știti, eu sunt mai grea de cap, scot omul din sărite, ca omul... uneori înteleg din prima, alteori repeta omul și eu tot n-am înteles... în fine, disfuncțională. Nu am mai întrebat doctorii ce mai înseamnă și asta, că eu am vrut liceu și facultate, da' nici macar o profesională n-am fost bună să fac. În primul an am fost a doua de pe clasă și în ultimul an nici nu am meritat să o absolv pentru că cred că mi-au pus cred că din mila 5 pentru că eu nu am fost capabilă să rostesc măcar o frază la o probă la maistru, la proba orală cum se zice. Mă întrebau și eu nici o frază nu mai știam, nici o frază nu mai încăpea în mintea mea. Eram conștientă, da' nu mai puteam să memorez nimic, nimic, nimic, nimic. Deschideam caietul la scoala și nu mai intra nimic, nimic, nimic în cap, puteai să îl tai cu toporul, nimic nu mai intra, nimic, nimic, nimic.
Of, ce tare m-a incomodat preotul ăsta azi, ce tare m-a incomodat cu superficialitatea, ca și cum nu-i nimic că au molestat copiii, înnebunesc, înnebunesc de furie. Înnebunesc. Oare pe lumea asta nu a mai fost nimeni care a renunțat din cauza molestării? Chiar sunt singura de m-a luat așa de nebună și de proastă? Că într-adevăr mă vedeți în poze și în filmari și puteți să vă băgați cu totul în foc că eu sunt doar o dereglată, doar o nebună, țărancă nebună care nu știe ce face, ce vorbește. Da' eu n-am ce face, asta e, dacă nu mă punea Dumnezeu să scriu toate chestiile alea pe Internet eu nu scoteam un cuvânt. Din partea mea, din partea mea, eu I-am spus și lui Dumnezeu: "Din partea mea eu pot să fiu și moartă și prefer să se scufunde cerul și pământul și toate Înfăptuirile alea pe care mi le-ai spus Tu, mi le-ai spus că faci, după aceea să se întrebe toți, ca atunci când deschizi o carte de istorie, a fost adevărat sau nu?, dacă a existat asta, n-a fost... Eu nu am, nu am niciun motiv că să ies la poartă, nici nu mă interesează să vorbesc cu reporterii, nimic, nimic, nimic, nimic, nimic. N-aveți decât să veniți în sat când vedeți că se scufundă casele vrăjitorilor cum mi-a spus Dumnezeu, să filmați toți așa ceva și să vedeti cum mor vrăjitorii și toate alea... Dar pe mine mă lăsați în pace, eu vreau să îmi văd de treburile mele, de sănatate, că am multe de făcut pentru ea, și la oboseală și la reglarea sistemului nervos și acum sunt la limita ca să îmi pierd total conștiința pe viața, ca să nu mai știu cum mă cheamă și unde mă aflu. Și eu nu vreau să ajung așa. Sunt foarte labilă, adică slabită, că așa a zis asistenta, că labilă are două sensuri: nebun de-adevăratelea sau ești foarte slăbit, că eu când deraiez într-o parte sau alta a sistemului nervos. Așa că eu deocamdată sunt mulțumită că, uite, eu văd acum că e mizerie și trebuie să mai termin oleacă, dar nu termin curațenia azi că e vraiște, chiar îi spun lu' sormea ca după ce termin de filmat și nu mai vorbesc să facă așa, un cerc, să vedeți găurile din internită, să vedeți cum arată toate grinzile, să vedeți cum arată etajul că nu e locuit, și gândiți-vă că casa asta a fost facută de tata care e bețivan, habar n-are de casă și are pretenții să îl întrețină mamica și numai... pentru el muncește... și atâta numai să nu aibă grija de casă. Lumea ne condamnă ca vai de mine, de ce nu avem grijă de el, când el merge pe picioare și poate să aibă grija de el și de noi, da' nu vrea, are grijă doar de alcool toată ziua, e foarte bine cu alcoolul din câte văd. Rămâne să văd dacă e vinovat sau nu, da' în timp, că deocamdată nu mi-a dat Dumnezeu un răspuns dacă chiar e vinovat sau nu. Deocamdată e așa în dodii treaba. Eu nu întreb persoanele sfinte orice.
Și știi ce îmi spune preotul? Că eu acuz pe toată lumea în scrisoarea aceea, că harțuiesc pe toată lumea, nu știu cum spunea el acolo. Că știi ce îmi pare rău, că n-am avut telefonul că să îl filmez, da' am impresia că nici nu era voie ca să filmez, da' asta e. Că cu aștia trebuie să ai dovezi negru pe alb... și pe alea le truchează cred că, că am auzit la televizor că se pot truca filmarile. Ca să vă arăt că nu vorbesc prostii, ca să nu îmi ziceți iar unul și altul că acuz pe unul și altul. Da' nu, că eu renunț, nu mă mai interesează, că de fapt eu am renunțat. Eu am renunțat. Familia nu s-a dus ca să spună că renunță. Fiecare e liber, care vrea renunță, care nu... Eu nu m-am dus, nimeni din sat nu știe, că m-am întalnit cu lumea atunci când am pus scrisoarea, că eu am plecat din religie. Nici neamurile nu știu, că noi nu am spus la nimeni. Am zis că dacă nu se află așa, cine știe cum instantaneu ori nu zice preotul, eu nu zic nimic. Poate să strige în biserică că am renuntat, poate să mă facă cu ou și cu otet, important este că, important e ce face Dumnezeu. Dacă Dumnezeu mă lasă să fiu în continuare îngropată în dovezi clare că nu e adevarat, în primul rând dovezi medicale, că este imposibil să crezi o persoană cu diagnosticul meu: oboseală, tulburare și epilepsie de gradul I, că chiar e adevărat, mai ales când vedeți pozele cu mine, că sigur asta e sărită, asta e dusă de la nebuni, scoasă, și mai ales că au trecut anii și am tot spus că va fi, va fi, va fi și a trecut timpul și nu a fost... Că mă vedeți acum agitată, că Dumnezeu mi-a spus să nu mă feresc, iaca nu mă feresc. Acum sunt în momentul ăla de agitație, eu acum o să reușesc să mă calmez. Cred că trec ușor să mă calmez, nu e o problemă. O să mă calmez frumos, să merg încet, când merg repede m-am trezit că fac crize de epilepsie și nu stiu ce înseamnă asta pentru sistemul nervos. Pot să mai merg repede, da' nu tot timpul, fac și treabă încet, da' fac și repede, de obicei mai mult încetul acum. Și să văd ce fac cu mine ca... ca să nu mă pierd pe mine cu adevărat, ca dupa aceea să zică preotul paroh și toți preoții romano-catolici că într-adevăr nu a avut discernământ. M-or îngropa cu toate funeraliile numa' ca să acopere tot - săraca, n-a avut discernământ, uite n-a avut dreptate. Nu știu ce și nu știu cum. Că știți ce porcărie am auzit eu și nu pot să cred. Pentru mine nu încape la mintea mea așa ceva. Că or fi preoți și maici care îmi scot părticele să mor numa ca să arate că nu-i adevărat nimic de mine. Da' pentru mine e prea greu de crezut așa ceva, e imposibil să cred așa ceva, nu stiu... dacă chiar am să văd că o să moara preoți și maici și o să se scufunde bisericile, cum a spus Isus, unde s-au scos părticele de au murit oameni, biserici și mănăstiri, atunci o să spun și eu: "Băi, chiar a fost adevărat, nu a fost dracu' la mine care s-a schimbat, că am auzit că se schimbă dracu' în Maica Domnului, în Isus și în...". Și atunci o să zic și eu: "Înseamnă că nu și-a bătut joc de mine nimeni, chiar e adevărat". Eu știu acum de un singur lucru, că trebuie să am grijă serios de sănătate dacă nu vreau să mă pierd cu adevărat. Cum a zis parohul acum că mi-a dat de înțeles că trebuie să semneze surorile pentru mine, că eu cică nu am discernământ. În fine, stările pe care le am eu și comportamentul or duce la concluzia asta pentru oamenii intelectuali. Că el a zis că trebuie să discutăm elaborat nu știu ce. Eu i-am zis că sunteți un om deștept, întelegeți totul dintr-un cuvânt, cum nu am fost destul de clară?. "Nu, nu, nu, n-ați fost", vai de mine, m-a luat pe arătură. M-a luat, m-a înnebunit. Da' nu mă interesează. Știti ceva, eu nu o să astup voința lui Dumnezeu. Dumnezeu mi-a spus că dacă pun scrisoarea în cutia poștală a parohiei El se apucă de Înfăptuiri, să arate clar că e adevărat de mine. Până acum nu s-a făcut nimic. Da' dacă se face, eu o să scriu pe Internet. O să vă scriu. Da' vă cer, nu veniți la poarta la mine să vă explic tura-vura de toate cele. Nu sunt în starea aia. Eu o să mă tratez natural, că eu nu cer lui Dumnezeu să facă minune, pac, să mă vindec. Mă tratez cu ce am. Dacă Dumnezeu, pe parcurs, crede că trebuie să mă vindec, mă vindec, dacă nu, nu. Eu nu... știți cum fac eu cu persoanele sfinte? Când nu înțeleg ceva, întâi mă gândesc eu, dacă văd că nu mă duce mintea...
[Notă: Confirmăm cele spuse mai sus deoarece am fost martore la conversație și susținem faptul că reacția ei psiho-emoțională din videoclipul de mai jos nu este una uzuală, doar că a fost prea mult pentru ea să digere modul în care Preotul Paroh a decis să o trateze ca ființă umană, atât de mult încât nici măcar nu a reușit să încheie corespunzător filmarea. Întotdeauna am tratat cu seriozitate educația noastră și am reușit să terminăm Facultatea de Automatică și Calculatoare (Iuliana) și Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor (Valentina). În timp ce nu garantează și nici nu reprezintă un criteriu definitoriu, cum ușor am putut observa de-a lungul anilor, educația poate îmbunătăți capacitatea de înțelegere a lumii în care trăim și deciziile pe care le luăm. Din nou, subliniem faptul că toată informațiile de pe acest site au fost scrise de Angelica (fotografiile și videoclipurile atașate fiecărui text susțin această afirmație) exceptând aceste șapte rânduri. De asemenea, toate notele și rectificările au fost cerute de sau discutate cu ea. Iuliana și Valentina]
Isus: "Nu toți preoții romano-catolici sunt mincinoși și molestatori"