Oamenilor obișnuiți... (= care nu colaborați voluntar, de bunăvoie cu diavolii...)
- Eu... nu-i mai suport "la vedere" pe vrăjitori din cauza satisfacției cu care au distrus totul veacuri la rând, din moși-strămoși... Am ajuns... a nu fi CONVINSĂ CĂ AU MURIT DE LA DUMNEZEU... CĂCI EI MOR CÂND VOR, TRĂIESC ASEMENEA, IAR SUFLETELE LOR BÂNTUIE PĂMÂNTUL... AJUNG ÎN IAD ABIA CÂND "VINE CERUL... PRECUM AM SPUS...". Dar voi asculta și voi scrie Lista morților: ______; prefer să pută de cadavre, întrebându-se toți: "Ce-o fi?", nu să vin eu cu vorbe: "Asta este: ______". Prea mult am fost contrazisă: "Nu-i adevărat ce spui: ______" că-Mi vine să-i las VEȘNIC PE TOȚI SĂ VADĂ, mi-a venit acru de cuvântul dovadă la ce spun: ______. N-am vrut preamărirea, DAR PREA AM FOST HUIDUITĂ: "VORBEȘTI PROSTII!". Am și eu o limită... Sunt vorbăreață, însă nu trag la nesfârșit de om, prefer singură în aer curat, decât cu iubire de fațadă, de ochii lumii asupra mea... De ieri am decis să nu mai revin la vorbă PESTE PUTERI... mi-a fost GREU SĂ ACCEPT MUȚENIA... |