13 octombrie 2018
- O zi însorită de toamnă... La limita prăbușirii fizice, din cauza oboselii și bolii, reușii să o însoțesc pe bunica Barnaveta ("mămaia lu' Gina") în drumul ei tăcut, închisă într-un sicriu-mobilă (adică frumos vopsit, maro-închis, mânere aurii; ce-ar zice mămaia, din câte o știu: "pe ce-ați dat banii, fată-hăi, ajungea ca la tac-tu', simplu!; dar eu i-aș spune: "ce vrei, mămaie, ai fete stilate, sigur stai mai confortabil, chiar și moartă, că fetele ți-au oferit TOT CE-AU PUTUT SA-ȚI FIE BINE!!!"), ce-a fost așezat, cu grijă în mormântul betonat parțial, la bază, unde a ajuns doar puțin pământ, aruncat cu respect de cei dragi ei, apoi, o placă din beton a închis "cutia din beton", ce are trupul frânt mortal al bunicii noastre... în siguranță... Abia apoi, groparii au acoperit groapa cu pământul săpat...
Atâtea rude... ce nu le-am putut saluta... Aș fi mers la fiecare, dar abia reușeam să rezist a asimila cu bine ce era în apropierea mea; doar le privii puțin, de la distanță... Pierd atât de mult din cauza oboselii constante... Mă întreb când voi dormi fără coșmaruri... de-aș fi doar obosită în urma lor, dar am semnale neurologice: "innebunesc!", blocaje, concentrare tot mai limitată, amețeli-fulger, afectează epilepsia în ciuda tratamentelor...
A trebuit să fiu alături de rude în biserică... Meditam la cuvintele Preotului, rostite la Altar... Și-mi spuneam: "DA, am făcut ce trebuia!" Ce periculos este: conform cuvintelor auzite în biserică, ai încredere în Preotul ______, mergi după Liturghie la el și... te trezești VIOLAT... Sunt fericită că am transmis Mesajul Divin: "NU ACCEPTĂM VIOLUL PREOȚILOR ÎN CRISTOS!". Dar ce Mă SFÂȘIE EMOȚIONAL: "... dacă au fost și copii imobolizați, ce nu pot spune în veci, pe lume, ce li s-a întâmplat... fiind și retardați, nu știu de zi și noapte..."; nu pot gândi mult asta, se întunecă mintea mea și-mi pierd judecata, nu mai funcționez cerebral câteva secunde...
În gândurile mele, I-am cerut lui Isus dacă poate separa oficial "grâul de neghină...". N-ar fi corect să fie priviți ofensator TOȚI PREOȚII. Poate au mai rămas și Preoți Devotați Vocației... Or fi având alte greșeli, dar nu viol... Discernământ sau nu în alte fapte Preoțești "dezordonate spiritual", DAR NU VIOL... De ce mă "strânge de cap" atât acest subiect? Mi-a spus Maica Domnului că mulți nu și-au revenit... au murit "de năduh emoțional, fără leac prin oameni...". Și... acești Preoți... îndrăznesc să predice... ca și cum: "Nu-i nimic... ". Mâhnirea ce-o simt e mai distructivă decât furia... Voi face tot ce pot să depășesc cu bine efectul negativ al realității... Nu pot spune doctorului: "Mă deranjează ______" ce v-am spus.
Mă tem să redau pe internet "Jurnalul Înfăptuirilor Divine... ". Eu prefer SĂ VEDEȚI CLAR: "E ADEVĂRAT! ", dar voi face: ______.
Isus vrea să spun totul așa cum vin Faptele Divine... Întâi se va traduce "pentru americani, la Oprah" și apoi află România... Căci în America sunt oameni "de pe toate continentele... ". Și își dorește: "EGALITATE, NU FAVORITISME... " [Adică limba engleză este universală.]
Îmi doresc împlinirea urgentă Divină: "Oamenii vor fi deștepți și vor învăța ușor orice limbă vorbită pe Pământ", că e mult de tradus și surorile mele nu-s tocmai fresh cu sănătatea... Lucifer "s-a îngrijit" bine de toți, să fim istoviți, bolnavi, chiar dacă n-am ajuns, încă, la pat pe viață, precum i-ar plăcea...
Cer să nu vă temeți când veți vedea: v-au crescut mâini, picioare lipsă, părul, slăbiți, vă îngrășați sănătos, aveți dinți, cade părul în exces, vedeți cum trupurile voastre devin ce vă doriți ori cum e bine să fie, TOTUL E DE LA DUMNEZEU... Unde e cazul, vor învia, temporar, vietăți, spre liniștea stăpânilor; masculii nu se vor mai ucide pentru supremație... Sunt prea obosită pentru a continua cu detalii despre Înfăptuirile Divine... Ideea este că se vor face toate din Cer, precum e necesar pe Pământ...
Eu folosesc unele cuvinte doar pentru a mă exprima clar, nu de obicei. Având și acum emoțional minte de copil, m-ar speria "de criză epileptică" dacă mi s-ar spune: "E URÂT ______". Mă simt în siguranță: "O să înțelegi cândva ______". Mă gândesc la copiii care întreabă adulții: "Ce cuvânt este: ______".
 |
 |
 |
 |