7 octombrie 2018
Ultima mea scrisoare înainte de Înfăptuirile Divine transmise de Mine Cititorilor...
Ora: 08:57
Nu pot mișca flexibil capul, mișc greu gura pentru a vorbi, mânca; mă "taie" ceva în creier dacă mișc forțat capul, nu pot merge repede, se instalează greu informațiile în creier: "acum merg; mă spal pe dinti..."; nu pot gândi repede; nu pot asimila multe informații în timp scurt fără a simți blocaj neurologic, tulburare, amețeală, nu înteleg logica cuvintelor, deși le aud... Dacă trupul revine sezonier (temporar) la energie fizică, psihică și îl folosesc pe măsură, plătesc cu oboseală încât e necesar să revin în pat, întinsă, pentru a acumula energia necesară în vederea derulării cu bine a activităților cotidiene...
Parcă m-a bătut cineva toată noaptea, am dureri în tot corpul... Am avut coșmaruri pe tot parcursul nopții...
Sunt mută azi... A revenit muțenia pe termen lung ce-o obțin, de obicei, în urma coșmarurilor tensionate... Și cum ele nu se opresc din 4.09.2015... Le am zi și noapte, cum "intru" în somn... "invazie de coșmaruri". Cândva, am stat în picioare 24 de ore fiindcă simțeam creierul tulburat la maxim în urma lor, mă țineam de pereți ca să merg la veceu (toaletă), nu mai recunoșteam obiectul din fața mea, amețeam de vedeam înclinat totul în jur, deși la culcare eram vitaminizată corespunzator, nu amețeam. A trebuit deseori sa ung buzele cu biter suedez (medicinal) pentru a se desprinde, dinții erau uniți, nu reușeam să deschid gura... Doar la câteva minute se dezlipeau buzele, dinții și asta imediat la trezirea din coșmaruri...
Grație doamnei farmaciste de la Plafar (n-o cunosc, i-am scris bilețele; mămica o știe...) care m-a crezut că "nu mai pot de la coșmaruri, poate este vreun tratament naturist..." și că e reală problema cu muțenia mea, nu doar o chestiune psihologică, de voință, vitaminizare, credință... mi-a revenit glasul zilnic, dar tardiv (foarte tarziu) fiindcă trupul meu e "stors la maxim" de energie psiho-emoțională, are oboseală cerebrală constantă din cauza distrugerii somnului, iar când sunt trează mă lovesc de realitatea distructivă... Astfel au alternat zilnic momentele de muțenie cu cele de vorbire... Simțeam zilnic cum pierd energie verbală, dar împrejurarile familiale, sociale, m-au pus în situația de a vorbi oricând, forțănd la maxim creierul și corzile vocale...
Azi, fiind, în creier și gât, ca atunci când nu ieșea litera "a" oricât forțam totul din mine, AM DECIS:
CÂT TIMP VOI AVEA COȘMARURI, ȘOCURI, NECAZURI... ÎMI PĂSTREZ ENERGIA PSIHO-EMOȚIONALA-FIZICĂ DOAR PENTRU A SCRIE BILEȚELE, CĂCI NU CUNOSC LIMBAJUL SURDO-MUT, NICI FAMILIA... DE REVINE GLASUL, ÎN REPRIZE, NU-L MAI FOLOSESC, FIINDCĂ MI-E CLAR: L-AM FOLOSIT CÂND L-AM AVUT ȘI L-AM PIERDUT, DECI E NEVOIE DE TIMP ÎN VEDEREA STABILIZARII VOCALE.... BINE CĂ EXISTĂ TRATAMENTE...
Când aveam împliniți 2 ani (era iarna...) și am auzit adulții că m-au mințit, am strâns pumnii și voiam să merg, cerându-le socoteală, nervoasă: "De ce m-au mințit?". Vedeam deseori o fiinșă transparentă ce-mi repeta: "Să nu spui nimănui că mă vezi, nici lui mămica, da? Că nu-i bine.". Atunci, m-a oprit, explicându-mi încât am înțeles că o să cad și ajung unde nu-mi place (îmi arăta, departe, într-un oraș, o cameră cu paturi, ce aveau grătare la margine, iar în acele paturi dormeau, singuri, copii, ziua, noaptea, veneau rar oamenii cunoscuți de copii la dânșii, deseori intrau oameni în haine "de-o culoare" - încă nu știam toate culorile... și mă întreba atunci ființa transparentă: "Unde vrei să stai: acolo sau aici, cu mămaia, Gina, Marcica, unde se râde, face treabă, vorbesc cu tine?") și atunci eu renunțam să le vorbesc adulților a "socoteală" în atâtea ocazii... Când îi spuneam "transparentului": "Las' c-o sa cresc mare și-i confrunt eu!", el imi spunea: "N-are rost..." și-mi explica, de înțelegeam că "ei o știu pe-a lor și nu-și schimbă părerea greșită, e mai bine să-mi văd de mine...".
Observai cum trăiesc astfel de clipe "de tulburare și/sau leșin" la maturitate, când cineva mă nedreptățeste, deși EU SUNT SIGURĂ CĂ AM DREPTATE. Am decis: voi lăsa "deștepții" din fața mea să se lovească de fapte, le voi răspunde în cuvinte ori scris, dar nu voi mai încerca "multe vorbe în timp scurt...", observ că nu mai sunt aptă pentru a explica în detaliu totul... Creierul are nevoie de tratamente, odihnă și timp... Cândva, repetam orice oricât oricui... oamenii mă așteptau în casele lor pentru "dragul de a te auzi..."
Nu voi ieși la poartă pentru a vorbi cu reporterii pentru că nu suport faptul: "Noi deținem primele imagini", iar reporterii de la "capătul lumii" să nu știe dacă reportajul din Romania e trucat sau nu. Prin faptul că oamenii pot accesa gratuit internetul ce contine informații supranaturale, reprezentând ideea: "OAMENI BUNI, TRAIȚI BINE CONSTANT!" simt EGALITATE MONDIALĂ.
De ce nu deschid acum "pagina de convorbiri?" Deja Mă simt PROST CĂ AM TRIMIS INFORMAȚII FĂRĂ DOVEZI ȘI NU ACCEPT "ȘAMPANIE DE SĂRBĂTOARE ÎNAINTE DE TRIUMF". După ce voi primi Liniștea Divină: "Peste tot în lume a VENIT BINELE PROMIS" în urma căreia oamenii vor ȘTI CĂ NU MI-AM BĂTUT JOC PRIN VORBE BUNE DE DÂNȘII, voi deschide și site-ul pentru convorbiri... Las totul în seama surorilor...
Îmi vedeam de-ale mele cum puteam... Dacă Tatăl din Cer a vrut întâi "VORBA, APOI FAPTA", n-am ce sa fac... Eu preferam "FAPTA ȘI DACĂ NU ERA ALTĂ SOLUȚIE, VORBEAM...". Mă doare mai tare capul, palma, deși am scris încet...
...ANGELICA...
|
|
||
 |
 |
 |
 |
 |
 |
Aici sunt eu, Angelica, la 2 ani